07. This sadness is not mine (poem) - Doina Ioanid - Romania

Această tristeţe nu este a mea. E a bătrînilor care nu mai pot urca scările, a copilului care nu poate vorbi, a bărbatului furios de propria-i neputinţă, a acestei primăveri tîmpe ce se hrăneşte cu morţii mei, a femeii care nu-şi mai poate seduce bărbatul, a zilelor ce nu reuşesc să rămînă, a fetei devorate de lumina nordului. Această tristeţe nu este a mea şi cu toate astea nu pot să scap de ea.

This sadness is not mine. It is the sadness of old people who can no longer climb stairs, the sadness of the child who cannot speak, the sadness of the man raging against his own helplessness, the sadness of this retard spring feeding upon my dead, the sadness of the woman who can’t seduce her husband any more, the sadness of the days that can’t abide, the sadness of the girl devoured by the light of the north. This sadness is not mine, but all the same, I can’t get rid of it.